Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. croquettes)
1. preparat culinar din griş sau din zarzavaturi etc., modelat în formă de bastonaşe ori turtiţe şi prăjit în grăsime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. durif)
1. varietate de struguri cu boabele turtite, de culoare neagră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phyllopodes)
1. ordin de crustacee brahiopode cu labele turtite, semănând cu o frunză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. opuntia)
1. plantă din familia cactaceelor cu ramuri cilindrice sau turtite, de formă ovală şi cu spini aşezaţi în smocuri; limba soacrei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. tectocephaly)
1. anomalie congenitală din prezenţa unei cutii craniene turtite, în formă de acoperiş.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ren + -oaică)
1. (zool.) femela renului (mamifer din regiunile arctice și subarctice, din familia cervidelor, sălbatic sau domesticit, cu coarne turtite și zimțate).