accentus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. lat. ad cantus „cânt alăturat”)

1. stil de muzică bisericească care pune accent pe cuvântul vorbit, în opoziție cu concentus, care pune accent pe armonie.

altostratus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altostratus)

1. formație de nori pentru timpul închis, la o altitudine medie de 3000-4000 m, în forma unui strat uniform, de culoare cenușie sau albăstruie.

ambitus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ambitus, lat. ambitus)

1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2).
2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităților).

cactus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cactus, gr. kaktos)

1. plantă tropicală cu tulpina cărnoasă, cu frunze în formă de țepi și flori mari, divers colorate.

cartuș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartouche)

1. tub metalic sau de carton care conține încărcătura de exploziv și proiectilul unei arme de foc.
2. piesă de hârtie care conține un exploziv.
3. filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (mai ales la carburatoare).
4. ~ filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se atașează la o mască de gaze.
5. loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou; motiv ornamental, chenar care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul însuși.
6. ambalaj-tip cu mai multe pachete de țigări sau sticle de băutură.

cirostratus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cirrostratus)

1. formație de nori de mare altitudine, din cristale de gheață, care au forma unui voal alburiu.

acufenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acouphène)

1. senzație auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un sistem extern; tinitus.

acvatintă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquatinta, fr. aquatinte)

1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuș.
2. gravura obținută.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru și coroziunea chimică.

agregat 2

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după fr. agrégé)

1. (în unele țări) profesor ~ = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor.

amnezic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amnésique)

1. I. (med.) care se referă la amnezie; care este afectat de amnezie.
2. (med.) ictus ~ = sindrom neurologic care se caracterizează printr-o pierdere bruscă de memorie (această tulburare este reversibilă în câteva ore și este considerată benignă); amnezie globală tranzitorie.
3. II. persoană care a fost atinsă de amnezie.

amnios

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amnios)

1. membrana cea mai dinăuntru a placentei, de forma unui sac plin cu lichid, care învelește fetusul la mamifere, păsări și reptile.

antemion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Anthemion)

1. (arhit.) ornament spiral în formă de frunze și flori de lotus.