tușeu
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. touché)
Etimologie: (fr. touché)
1. (med.) examinare prin palpare a unui organ intern, spre a se constata starea sănătății lui; tact.
2. senzație produsă de pipăirea cu mâna a unei țesături pentru a-i constata gradul de finețe.
3. manieră de a apăsa tastele la un instrument cu claviatură (la pian).
4. fel de a aplica culorile în pictură.