Rezultate principale (Târlă;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sb. trlo)
1. loc neîmprejmuit și neacoperit unde se adună și se odihnesc vitele aflate la pășune; stână; oierie.
2. (prin ext.) stâna cu toate dependințele ei.
3. turmă de oi; grup mare de oi.
Rezultate secundare (Târlă;):
Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (târlă + -aș)
1. stăpân sau îngrijitor al unei târle; crescător de oi; oier.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. muta)
1. acțiunea de a (se) muta și rezultatul ei; schimbare a locului de așezare, a locuinței etc.; mutat.
2. locul unde se așază sau unde a fost așezată o târlă; pășune.
4. mișcare a unei piese la jocul de șah.
6. (înv.; fig.; cu determinări ca: „din această viață”, „dintre cei vii” etc.) moarte.
7. (reg.) adăpost al ciobanilor de la munte.
8. (reg.) pământ nelucrat care servește ca pășune.
9. (reg.) stână; parte a stânei unde se ține laptele.
10. (reg.) fiecare dintre găurile din partea de sus a fiularelor de la jug, cu ajutorul cărora se potrivește mărimea locului pentru gâtul vitei înjugate.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (târlă + -iște, cf. bg. търлище)
1. loc unde a fost așezată odată târla; (reg.) târlitură.