Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ardesia)
1. rocă argiloasă tare, cu structura foioasă, de culoare neagră-cenuşie, pentru tăbliţele de scris şi pentru acoperirea caselor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ceratus, după fr. ciré)
1. impregnat, acoperit cu ceară.
2. tăbliţe ~e = tăbliţe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani îşi făceau însemnări, socoteli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diptyque, gr. diptykhos)
1. tăbliţe cerate care se puteau închide ca o carte, la romani.
2. (arte) icoană, tablou compuse din două panouri fixe sau mobile.
3. (p. ext.) operă literară formată din două părţi.
4. (muz.) piesă pentru orchestră simfonică, formaţie de cameră instrumentală sau vocală din două mişcări contrastante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marquage)
1. semn distinctiv, de recunoaștere, pe un lucru.
2. mijloc de semnalizare rutieră pe drumurile publice modernizate, prin aplicarea cu vopsea a unor semne pe suprafața căii rutiere, pe borduri etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stânci, pe tăblițe; totalitatea acestor semne.
4. tabelă de ~ = tabelă pe care se afișează scorul într-o competiție sportivă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. style, lat. stilus)
1. totalitatea particularităților caracteristice unei structuri, civilizații, epoci, activități etc.
2. concepție și mod de exprimare specifice unei arte sau unui artist, unui curent, unei epoci, unei școli artistice naționale etc.
3. totalitatea particularităților lingvistice, componistice etc. de exprimare a unui conținut concret proprii unui scriitor, unui compozitor, unei opere, unui gen etc.
4. ~ funcțional = varietate a limbii literare, într-un anumit domeniu de activitate.
5. manieră, mod personal în care un scriitor, un compozitor utilizează mijloacele de expresie.
6. mod, fel de a fi, de a se comporta, de a acționa.
7. în ~ mare = care este realizat cu mijloace deosebit de mari.
8. ~ calendaristic = denumire pentru cele două sisteme de calendar; iulian și gregorian.
9. instrument de metal sau de os ascuțit la vârf, cu care se scria în antichitate pe tăblițe cerate.
10. (bot.) parte a pistilului aflată deasupra ovarului, care poartă stigmatul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. tabellarius, gr. tabellaire)
2. tipărire ~ă = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăbliţe de lemn pe care se grava textul.