Dictionar

antilopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilope)

1. mamifer rumegător din țările calde, cu picioarele lungi și subțiri și corpul suplu.
2. pielea tăbăcită a antilopei (1); imitație a acestei piei.
 

bizon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. bison)

1. mamifer erbivor sălbatic, mare și puternic, asemănător cu zimbrul.
2. pielea tăbăcită de bizon (1).
 

blanc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blank)

1. piele tăbăcită, suplă și elastică, (colorată) pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice.
2. fâșie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică.
 

box 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. box/-calf/)

1. piele de vițel special tăbăcită, pentru pantofi, ghete etc.
 

chamois

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chamois)

1. piele de căprioară, cerb, miel sau oaie, tăbăcită printr-un procedeu special, pentru unele confecții, la spălatul obiectelor metalice și ca filtru de benzină.
 

cordovan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cordovano)

1. piele de capră sau de oaie tăbăcită fin după anumite procedee practicate la Cordoba.