Rezultate secundare (Tăgăduiește):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)
1. adj. care neagă, tăgăduiește ceva.
2. care reprezintă o negație.
3. (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.
4. ostil progresului; distructiv.
5. (despre numere) mai mic decât zero.
6. s. n. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat.
7. (poligr.) literă albă pe fond închis.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (tăgădui + -tor)
1. (persoană) care tăgăduiește, care contestă o afirmație, care nu recunoaște ceva.