Dictionar

Rezultate principale (Tăgăduire.):

Tăgăduire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. tăgădui)

1. acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială, negare, contestare.


Rezultate secundare (Tăgăduire.):

Abnegare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abnega)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegație.

2. (rar) nerecunoașterea necesității unui lucru, unui fenomen, unei afirmații et cetera; tăgăduire.

3. renunțarea la anumite foloase pe care și-o impune cineva; lepădare de cineva sau ceva.


Tăgăduială

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tăgădui + -eală)

1. faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduință.

2. (loc. adv.) fără de ~ = fără (de) tăgadă.