Rezultate principale (Tăgăduire.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. tăgădui)
1. acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială, negare, contestare.
Rezultate secundare (Tăgăduire.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abnega)
1. devotament dus până la sacrificiu; abnegație.
2. (rar) nerecunoașterea necesității unui lucru, unui fenomen, unei afirmații et cetera; tăgăduire.
3. renunțarea la anumite foloase pe care și-o impune cineva; lepădare de cineva sau ceva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tăgădui + -eală)
1. faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduință.
2. (loc. adv.) fără de ~ = fără (de) tăgadă.