abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

altern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alterne, lat. alternus)

1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.
2. (despre frunze, flori) care crește de o parte și de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.

extern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. externe, lat. externus)

1. adj. aflat în afară, din afară; exterior.
2. politică ~ă = politica unui stat față de celelalte state; unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara lor.
3. (despre medicamente) care se administrează la suprafața corpului.
4. s. m. f. elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii.
5. student în medicină practicant într-o clinică.

fursec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. foursec)

1. (pl.) prăjituri mici, din aluaturi diferite și tăiate în diverse forme.

ghioș

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. guillochis)

1. ornament format din linii încrucișate cu simetrie; ornament gravat, în linii întretăiate, drepte sau ondulate, în bijuterie.
2. desen complex din linii drepte, frânte, spirale etc., care formează fondul unor hârtii cu valoare nominală.
3. (var.) ghiloș.

hidră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydre, lat. hydra)

1. (mit.) șarpe uriaș, închipuit cu șapte capete, care, tăiate, creșteau la loc.
2. (fig.) nenorocire, rău care crește inevitabil.
3. animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci, fixându-se cu ajutorul unui disc.