Dictionar

Rezultate secundare (Tăietură,):

Ancoşă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.

2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.

3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acţionează dispozitivul de schimbare a iluminării în porţiunea maşinii de copiat.

4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.


Baionetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baïonnette)

1. armă albă pentru împungere, cu lama tăioasă, ascuţită la vârf.

2. tăietură în segmenţii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze.

3. (tehn.) îmbinare demontabilă între două piese, care necesită montări şi demontări rapide.


Butonieră

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. boutonière)

1. deschizătură, tivită pe margine, la haine sau lenjerie, în care se încheie un nasture; mică tăietură la reverul unei haine bărbăteşti.

2. depresiune excavată prin eroziune în zona centrală a unui dom, mărginită de cueste situate faţă în faţă.

3. mică incizie în piele care permite accesul în plan subiacent.


Cupă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupe)

1. (croitorie) tăietură, croială.

2. (la jocul de cărţi) tăierea, separarea cărţilor în două părţi.


Cupură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupure)

1. tăietură; (parte dintr-un) articol, anunţ etc., tăiat dintr-un jurnal.

2. (fin.) bilet de hârtie, cu imprimare specială, emis ca bancnotă, bani de hârtie şi titluri de valoare (acţiuni şi obligaţiuni).


Falţ

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Falz/eisen/)

1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă.

2. cleşte special pentru tragerea pe calapod a feţelor încălţămintei.

3. bentiţă pe care se lipesc planşele într-un volum, hărţile într-un atlas etc.