Rezultate secundare (Tăinuit,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépister)
1. a descopri, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. secret, lat. secretus)
1. adj. tainic, tăinuit, ascuns.
3. s. n. ceea ce este ținut în taină, ce nu se dă publicității; mister.
4. mijloc, procedeu eficace și special pentru a obține ceva.
5. ceea ce constituie condiția intimă a unei științe, unei arte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. absconditus)
1. așezat astfel încât să nu poată fi văzut sau găsit de alții; invizibil.
2. nefolosit, nevalorificat; acoperit, nedescoperit.
3. care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele.
4. tainic, tăinuit; misterios.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. dépistage)
1. acțiunea de a depista, de a descoperi pe cineva, ceva, după o cercetare meticuloasă și rezultatul ei; depistare.
2. aflare a urmei unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut.
3. (medicină) identificarea persoanelor cu o boală sau cu risc crescut de a avea o boală.
4. (medicină) mulțimea măsurilor profilactice menite să descopere anumite boli sau anumiți pacienți.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (depista)
1. acțiunea de a depista și rezultatul ei; depistaj, depistat.
2. aflare a urmei unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut; cercetare.