Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT eucoenicus
5. RU эвценотический
6. HU eucönikus, egy társulás jellemző és hű tagja
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (sl. učenikŭ)
1. cel care învață o meserie, o tehnică, sub îndrumarea unui meșter sau instructor în virtutea unui contract sau într-un centru de ucenicie.
2. adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist.
3. (prin ext.) începător într-o activitate; discipol, elev.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ucenic + -ie)
1. starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut ca ucenic.
2. însușire a unei meserii sau a cunoștințelor dintr-un domeniu de activitate sub îndrumarea unui meșter.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. externe, lat. externus)
1. adj. aflat în afară, din afară; exterior.
2. politică ~ă = politica unui stat față de celelalte state; unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara lor.
3. (despre medicamente) care se administrează la suprafața corpului.
4. s. m. f. elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii.
5. student în medicină practicant într-o clinică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interne, lat. internus)
1. adj. care se află înăuntru; interior, lăuntric.
2. organe ~e = organele din cavitatea toracică și abdominală; boli ~e = boli ale organelor interne; motor cu ardere ~ă = motor care folosește energia unui combustibil ars în interiorul cilindrului; unghi ~ = unghi format din două drepte tăiate de o secantă, aflat în interiorul lor și de aceeași parte a secantei; (inform.) memorie ~ă = memorie a calculatorului făcând parte din unitatea centrală.
3. s. m. f. elev, ucenic care locuiește și ia masa într-un internat.
4. student în medicină care face practică într-o clinică, unde, de obicei, și locuiește.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Meister)
1. muncitor cu calificare superioară într-o meserie etc.
2. instructor, îndrumător al instruirii practice a ucenicilor, elevilor sau muncitorilor tineri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., lat., gr. martyr)
2. cel care îndură chinuri pentru convingerile sale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. noviciat)
1. situația, starea, condiția de novice; ucenicie.
2. timpul cât durează această stare.
3. locuință destinată, în mănăstire, novicilor.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (srb. mučenje, rs. мучение)
1. supunere la un martiriu; martirizare.
2. loc unde era torturat sau ucis un mucenic.