absorbţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.
2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

adelfogamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphogamie)

1. (biol.) unire a două organe sau celule generate de acelaşi individ.
2. (biol.) copulare a celulelor fiice.
3. (biol.) metodă de ameliorare şi formare a unor rase noi de animale.
4. (bot.) polenizare încrucişată între indivizii deosebiţi ai unor specii apropiate.

alocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allocarpe)

1. (despre fructe) care prezintă alocarpie.
2. (și s.n.) (fruct) rezultat prin polenizare încrucișată.

alocarpie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allocarpie)

1. formare a fructului prin polenizare încrucişată.

alogamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allogamie)

1. (biol.) încrucişare între indivizi genetic deosebiţi.
2. (bot.) polenizare încrucişată cu polen de la alte plante aparţinând aceleiaşi specii; xenogamie.
3. (antonim) autogamie.

alopoliploid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allopolyploïde)

1. care prezintă alopoliploidie.
2. (biol.) organism ~ = califică un organism al cărui nucleu, din fiecare celulă somatică, conține un număr de cromozomi mai mare de 2n, care rezultă din încrucișarea între indivizi din specii înrudite.