Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. applaudere, după fr. applaudir)
2. tr. (fig.) a-şi exprima mulţumirea, entuziasmul, prin aplauze.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., amer. bermuda)
1. îmbrăcăminte de tipul pantalonilor scurți, oprindu-se la înălțimea genunchilor sau puțin mai sus; șort până la genunchi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bouder)
1. a se arăta nemulţumit (faţă de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă.
2. (fam.) a face mutre (cuiva).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR oreille de Judas; champignon noir
6. HU júdásfülegomba
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cauda)
1. (anat.) partea subţiată posterioară ori terminală a unui organism sau organ.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. defraudare)
1. a delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituţie etc.); a înşela, a escroca; a frauda.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abracadabrant)
1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrodonte)
1. (despre reptile) cu dinţii sudaţi pe marginea superioară a maxilarelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aquiculture)
1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conţine toate elementele necesare vieţii plantelor; cultură fără sol.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. adelphos „frate”)
1. „concreștere, înfrățire, sudare”.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhérent, lat. adhaerens)
3. s.m.f. cel care aderă la o acţiune comună, la un partid etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. affinis)
2. s. m. f. rudă prin alianţă.