Dictionar

ulcerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ulcération)

1. formare a unui ulcer; rană ulceroasă.
 

exulcerație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exulcération)

1. (med.) ulcerație superficială, ușoară, a pielii sau a mucoaselor (care înseamnă începutul unui ulcer).
 

exulcerație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT exulceratio
2. FR exulcération
3. EN exulceration
4. DE Exulzeration; geschwürartige Veränderung von Gewebe
5. RU изьязвление
6. HU exulceráció, fekélyesedés
 

aftă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. aphte)

1. ulcerație superficială, dureroasă, pe mucoasa bucală.
 

eroziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érosion, lat. erosio)

1. roadere a solului, a rocilor sub acțiunea diferiților agenți externi.
2. (p. ext.) roadere, tocire, uzură.
3. uzură a conductelor sau a aparatelor metalice datorită frecării fluidelor de pereții acestora.
4. ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor.
5. (fig.) degradare progresivă, uzură lentă.
 

escarifica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. escarrifier)

1. a forma o escară (crustă negricioasă și tare care se formează pe învelișul cutanat sau mucos care a suferit o ulcerație sau o mortificare).
 

exulcera

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. exulcérer, lat. exulcerare)

1. (med.) a provoca, a determina o exulcerație; a ulcera ușor.
 

exulcerație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exulcération)

1. (med.) ulcerație superficială, ușoară, a pielii sau a mucoaselor (care înseamnă începutul unui ulcer).
 

fistulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fistule, lat. fistula)

1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces.
2. canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul.
3. ulcerație adâncă într-un țesut al organismului.