OK
X
ulcerație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ulcération)
1.
formare
a
unui
ulcer;
rană
ulceroasă.
exulcerație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. exulcération)
1.
(med.)
ulcerație
superficială,
ușoară,
a
pielii
sau
a
mucoaselor
(care
înseamnă
începutul
unui
ulcer).
exulcerație
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
exulceratio
2.
FR
exulcération
3.
EN
exulceration
4.
DE
Exulzeration;
geschwürartige
Veränderung
von
Gewebe
5.
RU
изьязвление
6.
HU
exulceráció,
fekélyesedés
aftă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., gr. aphte)
1.
ulcerație
superficială,
dureroasă,
pe
mucoasa
bucală.
eroziune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. érosion, lat. erosio)
1.
roadere
a
solului,
a
rocilor
sub
acțiunea
diferiților
agenți
externi.
2.
(p.
ext.)
roadere,
tocire,
uzură.
3.
uzură
a
conductelor
sau
a
aparatelor
metalice
datorită
frecării
fluidelor
de
pereții
acestora.
4.
ulcerație
ușoară,
superficială
a
pielii
sau
a
mucoaselor.
5.
(fig.)
degradare
progresivă,
uzură
lentă.
escarifica
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. escarrifier)
1.
a
forma
o
escară
(crustă
negricioasă
și
tare
care
se
formează
pe
învelișul
cutanat
sau
mucos
care
a
suferit
o
ulcerație
sau
o
mortificare).
exulcera
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. exulcérer, lat. exulcerare)
1.
(med.)
a
provoca,
a
determina
o
exulcerație;
a
ulcera
ușor.
exulcerație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. exulcération)
1.
(med.)
ulcerație
superficială,
ușoară,
a
pielii
sau
a
mucoaselor
(care
înseamnă
începutul
unui
ulcer).
fistulă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fistule, lat. fistula)
1.
canal
supurativ
accidental
în
urma
închiderii
unui
abces.
2.
canal
făcut
pe
cale
chirurgicală,
care
unește
un
organ
intern
cu
exteriorul.
3.
ulcerație
adâncă
într-un
țesut
al
organismului.