aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

antigripaj

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (anti- + gripaj)

1. (despre uleiuri) împotriva gripării motoarelor.

aromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aromatique, lat. aromaticus)

1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.

aromoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aromothérapie)

1. metodă terapeutică bazată pe efectul produșilor chimici mirositori din uleiurile volatile din plante.

azulenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Azulen)

1. hidrocarbură din uleiurile naturale din plante și din unele gudroane.

chinoleină/chinolină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quinoléine, engl. quinoline)

1. substanță organică lichidă, cu proprietăți bazice, care se obține prin distilarea uleiurilor de oase.