aromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aromatique, lat. aromaticus)

1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.

aromoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aromothérapie)

1. metodă terapeutică bazată pe efectul produșilor chimici mirositori din uleiurile volatile din plante.

azulenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Azulen)

1. hidrocarbură din uleiurile naturale din plante și din unele gudroane.

cimen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cumène)

1. lichid aromatic în uleiurile eterice, izolat din diferite plante (cimbru, chimion) din rășina coniferelor și din petrol, folosit în parfumerie și ca solvent pentru lacuri.

deparafina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déparaffiner)

1. a înlătura parafina din uleiurile minerale și din țițeiul parafinos ori de pe pereții tuburilor de sondă.

linoleic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. linoléique)

1. acid ~ = acid gras, nesaturat, conținut în uleiurile sicative.