Parte de vorbire: s.
Origine:
1. evocare ulterioară a unui eveniment istoric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. cinématisation)
1. procedeu de amputare chirurgicală a bonturilor, folosind contracţiile muşchilor ce se inserează pe partea amputată, pentru acţionarea ulterioară a unor proteze mecanice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. codicille, lat. codicillus)
1. adaos, modificare ulterioară la un testament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)
1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.
2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.
3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.
4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. décapage)
1. acțiunea de a decapa și rezultatul ei; decapare.
2. operație care vizează curățarea unei suprafețe metalice, prin îndepărtarea oxizilor și a altor impurități care o acoperă.
3. acțiune de îndepărtare a stratului de lac sau vopsea care acoperă suprafața unui obiect din lemn.
4. tehnică de refacere ecologică a unui sol care constă în îndepărtarea unui strat de suprafață, fără a ajunge la orizontul mineral.
5. tratarea pieilor sau a blănurilor cu soluții ale unor acizi sau săruri în vederea conservării lor temporare sau pentru prelucrarea ulterioară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déisme)
1. orientare filozofico-religioasă care recunoaşte existenţa lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, respingând însă ideea întruchipării lui într-o persoană şi a intervenţiei sale în desfăşurarea ulterioară a fenomenelor din univers.