ultimatum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ultimatum, germ. Ultimatum)

1. cerere categorică, care nu admite discuții și obiecții, de a îndeplini o condiție pusă sub amenințarea folosirii forței sau altor represiuni.
2. hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt.

agonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agonie)

1. stare patologică foarte gravă a organismului, care precede moartea, și care poate lua aspectul unei lupte împotriva morții, atunci când este însoțită de agitație convulsivă sau de reacții psihologice precum frica, refuzul etc.
2. ultima luptă a naturii împotriva morții.
3. (loc. adj.) în agonie = pe moarte; muribund.
4. (fig.) apropierea sfârșitului, etapa premergătoare desființării; decădere, declin.
5. (antonime) acalmie, naștere, renaștere, resurecție.

analiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive.
2. examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor.
5. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică.
6. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor.

asistolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asystolie)

1. slăbire a contracțiilor inimii, în special în ultima fază a bolilor cardiace.

carbonifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carbonifère)

1. adj. (despre terenuri, roci) care conține zăcăminte de cărbune.
2. referitor la cărbunele de pământ, la extracția și prelucrarea lui.
3. adj., s. n. (din) penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format bogate zăcăminte de cărbuni.

carus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carus)

1. (med.) starea cea mai gravă, ultimă a comei.

clauzulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clausule, lat. clausula)

1. ultima parte a unei strofe sau a unei perioade oratorice.
2. formulă muzicală conclusivă.