Dictionar

acrostih

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.
2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.
 

auto

Parte de vorbire:  I. s.n., II. adj. invar.  
Etimologie: (fr., germ. auto)

1. I. vehicul cu motor; automobil.
2. II. (despre transporturi, tracțiune) făcut cu un autovehicul; de automobil.
3. salon ~ = eveniment anual în cadrul căruia producătorii își prezintă ultimele modele.
4. școală ~ = școală pentru învățarea conducerii automobilului și a normelor de circulație, precum și pregătirea candidaților pentru obținerea permisului de conducere; școală de șoferi.
 

brahicatalectic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brachycatalectique)

1. (vers greco-latin) fără ultimul picior sau ultimele două silabe.
 

finaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. finaliser)

1. a duce, a realiza ceva până la sfârșit.
2. a orienta ceva spre un scop precis.
3. a termina ceva, punând la punct ultimele detalii; a termina o sarcină administrativă, un proiect etc.
 

finisaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. finissage)

1. acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisare.
2. ultimele operațiuni pentru a termina, finaliza o lucrare, un produs.
3. (concret.) aspectul finit al unui obiect; finisare.
 

telestih

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tele1- + /acro/stih)

1. gen de acrostih (2) a cărui soluție se găsește citind de sus în jos sau invers ultimele litere ale versurilor unei poezii.