Dictionar

Rezultate secundare (Umanitar):

Umanitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. humanitaire)

1. care privește umanitatea.

2. care se preocupă de interesele, de binele omenirii; plin de umanitate.

3. care se străduiește ușureze omenirea aflată în suferință, vină în ajutorul oamenilor aflați în nevoie, aflați în suferință.

4. (anton.) antiumanitar.


Umanitarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. humanitarisme)

1. concepţie, atitudine pătrunsă de dragoste faţă de oameni; umanitate (2).


Umanitarist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. humanitariste)

1. (adept) al umanitarismului.


Terorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terrorisme)

1. folosirea deliberată şi sistematică a unor mijloace violente sau ameninţări de natură provoace teamă şi neîncredere, panică şi nesiguranţă, ignorând orice norme umanitare.


Umanism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. humanisme, germ. Humanismus)

1. mișcare culturală și orientare progresistă a gândirii din epoca Renașterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului și scolasticii, care a însemnat o puternică afirmare a preocupării față de om, promovând, în opoziție cu ideologia și cultura medievală, o cultură militând pentru dezvoltarea multilaterală a personalității, pe baza culturii antice.

2. ansamblul ideilor și concepțiilor care exprimă aprecierea demnității și libertății omului, grija față de om și de valorile materiale și spirituale ale existenței sale, caracterizat prin cerința dezvoltării continue și multilaterale a personalității umane.

3. (p. ext.) atitudine, manifestare umanitară sau umană.


Umanitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. humanitaire)

1. care privește umanitatea.

2. care se preocupă de interesele, de binele omenirii; plin de umanitate.

3. care se străduiește ușureze omenirea aflată în suferință, vină în ajutorul oamenilor aflați în nevoie, aflați în suferință.

4. (anton.) antiumanitar.


Umanitarist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. humanitariste)

1. (adept) al umanitarismului.


Umanitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. humanité, lat. humanitas)

1. neamul omenesc, omenire.

2. colectivitate de oameni.

3. omenie, bunătate, compasiune pentru neonorocirile altuia; umanitarism.