Dictionar

Rezultate secundare (Umbră):

Penumbră

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. pénoumbre)

1. zonă incomplet luminată, între umbra unui corp şi regiunea luminoasă înconjurătoare.

2. (pict.) zonă de trecere între lumină şi umbră.


Umbral

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Umbral)

1. coloraţie a lentilelor ochelarilor de vedere.


Umbraticol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. umbraticole, ombraticole)

1. (despre plante) care iubește umbra, care crește pe locuri umbrite.


Arierplan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrière-plan)

1. linie de perspectivă la cea mai mare depărtare de spectator; ultimul plan.

2. (fig.) în ~ = într-o poziţie inferioară, în umbră.


Autotipie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotypie)

1. procedeu fotochimic de executare a unui clişeu într-o singură culoare, nuanţele de umbră şi lumină fiind reduse prin descompunerea imaginii în puncte sau în linii.

2. clişeul obţinut.


Cadran

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadran)

1. suprafaţă cu anumite diviziuni şi cifre pe care se citeşte deplasarea unui ac indicator.

2. ~ solar = instrument pentru măsurarea timpului, constând dintr-un băţ fixat pe o suprafaţă plană, a cărui umbră indică orele.

3. fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate prin întretăierea a două perpendiculare.

4. arc (sector) reprezentând un sfert de cerc.


Eclipsa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éclipser)

1. tr. a întuneca lumina unui astru.

2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră.

3. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră.


Eclipsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)

1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc.

2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase.

3. instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor.

4. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru.

5. întunecare, pierdere temporară a cunoștinței.


Elagaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. élagage)

1. operație de îndepărtare a crăcilor din partea inferioară a tulpinii arborilor; elagare.

2. (silv.) ~ natural = moartea ramurilor inferioare ale unui copac care se găsesc la umbră.

3. (var.) (înv.) elagagiu.