Dictionar

umflăciune

Parte de vorbire:  s.f. (înv., reg.)  
Etimologie: (umfla + -ăciune)

1. inflamație a pielii, a unui țesut sau a unui organ, din cauza unei boli sau a unui traumatism; umflare, umflătură.
 
 
 

apofiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)

1. proeminență a unui os.
2. umflătură la baza unei capsule.
3. ramură secundară a unei roci eruptive.
4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei.
 

balona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ballonner)

1. tr., refl. a (se) face, a deveni ca un balon; a (se) umbla.
2. refl. a i se umfla cuiva abdomenul (datorită acumulării de gaze în intestine).
 
 

bluza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. blouser)

1. a umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, ca o bluză.
 

bomba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bomber)

1. tr., refl. a da (unui obiect), a căpăta forma convexă.
2. tr. (fig.) a umfla, a scoate (pieptul) în afară.