Rezultate secundare (Umilinţă.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. componction)
1. (religie) durere, regretul de a-l fi jignit pe Dumnezeu; contrițiune, pocăinţă.
2. atitudine, care poate fi afectată și ostentativă, de regret, umilință, contemplare.
3. (ironic) aer solemn ușor ridicol, gravitate afectată sau exagerată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. implorer, lat. implorare)
1. a ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (şi cu umilinţă).
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. masochiste)
1. (cel) care practică masochismul.
2. (persoană) a cărei plăcere sexuală este legată de suferință sau umilință.
3. (var.) mazochist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. humilité, lat. humilitas)
1. virtute care ne dă sentimentul slăbiciunii noastre, care reprimă în noi mișcările mândriei; umilinţă.
2. sentiment de respect profund față de cineva sau de ceva; deferență.
3. caracter a ceea ce are puțină importanță, puțină amploare, puțină strălucire; modestie.
4. (antonim) aroganță, orgoliu.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (ne- + semeț)
1. care exprimă smerenie, umilință.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (implora)
1. care este rugat cu umilință, insistent.
2. care este chemat în ajutor.