Dictionar

Umor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. humour, lat. humor)

1. înclinare spre glume și ironii care se ascunde sub o înfățișare serioasă; (p. ext.) voie bună, haz.

2. ~ negru = umor care își trage forța comică din fapte tragice, macabre.

3. categorie estetică aparținând comicului, a cărei esență constă în evidențierea îngăduitoare a nepotrivirii și a absurdității unor situații considerate normale.


Umoral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. humoral)

1. referitor la umori; care conţine umori.

2. sistem ~ = totalitatea glandelor cu secreţie internă.

3. care reflectă dispoziţia sufletească de moment.

4. teorie = teorie potrivit căreia funcţiile organismului sunt reglate de umori.


Umorism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (umor + -ism)

1. capacitatea de a exprima și reprezenta, fără răutate, aspecte ale realității care pot stârni râsul și zâmbetul; stare de umor; veselie, haz.


Umorist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. humoriste)

1. autor de scrieri sau desene umoristice.


Umoristic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. humoristique)

1. care are, care exprimă umor; care aparţine genului comic.


Ablastie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariţie completă a unui organ.

2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.


Acantom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acanthome)

1. (med.) tumoare benignă a epiteliului malpighian; tumoră de piele.


Actinomicoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.

2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.

3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.


Adamantinom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamantinome)

1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.

2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.


Adenofibrom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénofibrome)

1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.


Aerocel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocèle)

1. formaţie tumorală datorată distensiei excesive cu aer sau gaz.