Dictionar

Pseudotumoral

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pseudotumoral)

1. (med.) referitor la o pseudotumoare.


Umoral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. humoral)

1. referitor la umori; care conţine umori.

2. sistem ~ = totalitatea glandelor cu secreţie internă.

3. care reflectă dispoziţia sufletească de moment.

4. teorie = teorie potrivit căreia funcţiile organismului sunt reglate de umori.


Ablastie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariţie completă a unui organ.

2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.


Actinomicoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.

2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.

3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.


Aerocel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocèle)

1. formaţie tumorală datorată distensiei excesive cu aer sau gaz.


Angiogliom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiogliome)

1. formaţiune tumorală în care ţesutul intravascular este de tip glial.


Arenom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. arénome)

1. (med.) tip rar de tumoare ovariană în care celulele tumorale secretă un hormon sexual masculin; androblastom.


Aspergilom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aspergillome)

1. (med.) varietate de aspergiloză cu aspect pseudotumoral; boală infecțioasă a plămânului cauzată de colonizarea unei cavități de către aspergil; aspergiloză pulmonară cronică.