Dictionar

Rezultate secundare (Umplut):

Plin; compact; umplut

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT farctus; repletus

2. FR farci; plein; rempli

3. EN (in)farctate; stuffed; full; filled

4. DE ausgestopft; ausgefüllt; vollgestopft; voll; angefüllt; gefüllt

5. RU зaполненный; полный; выполненный; нaполненный

6. HU tele, teli; tömör, sűrű; megtölteni, teletölteni


Aerostat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostat)

1. balon umplut cu un gaz mai uşor decât aerul.


Balon 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballon)

1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai uşor decât aerul, la care este ataşată o nacelă.

2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.

3. băşică de cauciuc foarte subţire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.

4. minge (de fotbal, de baschet etc.).

5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcaţiile de regate.

6. înveliş transparent sau translucid, etanş, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.

7. vas de formă sferică pentru anumite reacţii chimice (de laborator).


Bomboană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonbon)

1. preparat de cofetărie de mici dimensiuni, cu compoziţii, umpluturi şi forme diferite.


Capoc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. kapok)

1. produs vegetal din fructele de capochier, folosit ca material de umplutură pentru perne, saltele etc.


Capsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. capsa, germ. Kapsel)

1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).

2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru şireturi etc.

3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărţi etc.

4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul iniţial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.

5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.


Cauciuc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caoutchouc)

1. material plastic şi rezistent, sintetic sau din latexul unor arbori tropicali, folosit pentru anvelope, tuburi etc.

2. anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roţile automobilelor, bicicletelor etc.