Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. unanime)
1. (şi adv.) acceptat, împărtăşit de toţi; care exprimă un acord total, fără excepţie, general.
Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (unanim + -icește)
1. în unanimitate, exprimând o opinie comună; în mod unanim.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. unanimisme)
1. orientare literară din Franța, concepută de scriitorul Jules Romains la începutul sec. XX, care își propunea să exprime viața, conștiința, sentimentele colective ale mulțimii sau ale unor grupuri sociale.
2. (sens curent) tendință spre consens, acord complet.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. unanimiste)
2. I. care aparține, care se raportează la unanimism; referitor la unanimism.
3. (politică) referitor la unanimitate.
4. II. susținător al unanimismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. unanimité, lat. unanimitas)
1. unitate de opinii, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină cu privire la o idee, la un vot etc.
2. (prin analogie) acord general, armonie.
3. (loc. adv.) în (sau cu) ~ = cu aprobarea tuturor; în mod unanim.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concert, it. concerto)
1. executare în public a unor lucrări muzicale.
2. compoziţie muzicală amplă, de obicei în trei părţi, scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră.
3. (fig.) unanimitate, înţelegere (deplină), acord, armonie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. choral, it. corale)
2. care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord.
3. (despre compuneri literare) ale căror motive, elemente, personaje prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor.
4. s. f. formaţie corală amplă; cor (I, 2).
5. s. n. cântec religios (liturgic) pe mai multe voci.
6. compoziţie pentru orgă pe tema unui asemenea cântec.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cvasi- + unanim, cf. it. quasi unanimo)
1. care este aproape unanim, aproape total.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cvasi- + unanimitate, cf. it. cvasi unanimità)
1. ceea ce constituie aproape unanimitatea; ceea ce constituie enorma majoritate; aproape totalitate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. paradoxe, gr. paradoxos)
1. enunț contradictoriu și în același timp demonstrabil, părere contrară adevărului unanim acceptat; (p. ext.) ciudățenie.
2. fapt despre care se poate demonstra atât că este adevărat, cât și fals.
3. (fiz.) ~ hidrostatic = faptul că presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile și de forma lui.