Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. correspondre)
1. a fi conform (cu ceva), a răspunde la aşteptări.
2. a fi în legătură, a comunica cu ceva; a fi situat în acelaşi plan cu ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. undecima)
1. (muz.) interval care cuprinde 11 trepte (o cvartă peste octavă); treapta a 11-a de la o treaptă dată.
2. acord realizat pe această treaptă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. underground)
1. spectacol experimental (de avangardă).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattoir)
1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)
1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abducere)
1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abonnér)
1. tr., refl. a(-şi) face un abonament.
2. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. aborigène, lat. aborigines)
1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băştinaş, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.