anecoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anéchoïde)

1. (despre încăperi, spații) lipsit de ecou.
2. se spune despre un loc care nu produce ecou și ai cărui pereți absorb sunetul sau undele electromagnetice (ex. cameră ~ă).

decimetric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décimétrique)

1. care se referă la decimetru.
2. al cărui ordin de mărime este decimetrul; de ordinul decimetrului.
3. califică undele radio cu lungimea cuprinsă între zece centimetri (10 cm) și un metru (100 cm).

eter 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)

1. (chim.) combinație organică, obținută din alcooli sau fenoli, cu mare întrebuințare în industrie.
2. eter sulfuric (sau etilic) (adesea fără determinare) = lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, cu miros puternic, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca narcotic și dezinfectant, precum și în unele ramuri ale industriei.
3. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă), care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice.
4. fig. (învechit) aer, atmosferă, cer, văzduh.
5. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer).

hertzian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hert-zien)

1. referitor la undele electromagnetice radio.
2. unde ~ene = unde electromagnetice care transmit semnalele radiofonice; cablu ~ = sistem de transmisie prin unde hertziene a mesajelor.

hipocentru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypocentre)

1. loc din interiorul scoarței terestre de unde se propagă spre suprafață undele unui cutremur.

radioelectricitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radioélectricité)

1. ramură a fizicii care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice, precum și aplicațiilor lor.