Dictionar

Antenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simţ, firişoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor şi miriapodelor.

2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepţie a undelor.

3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi.

4. (fam.; pl.) sursă de informaţii.

5. filială, unitate subalternă detaşată pe lângă un organism central.


Axometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axométrie)

1. determinare a poziţiei spaţiale a axei medii a undelor electrocardiografice.


Bioastronomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + astronomie)

1. ramură a astronomiei care studiază condiţiile apariţiei vieţii şi formele de viaţă primitive de pe alte planete cu ajutorul undelor radio ce parvin din diverse galaxii.


Bruiaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brouillage)

1. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepţiei undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeaşi frecvenţă.


Cavitaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cavitation)

1. (tehnologie) fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parţial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereţii conductei prin care circulă lichidul.

2. (hidraulică) formarea de bule de gaz și vapori într-un lichid supus depresiunii.

3. (fizică) formarea de cavități gazoase într-un lichid supus undelor ultrasonice.

4. (var.) (înv.) cavitațiune.


Clidonograf

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. clydonographe)

1. aparat pentru determinarea polarităţii, amplitudinii şi formei undelor de supratensiune din instalaţiile electrice.