Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenne, lat. antenna)
1. fiecare dintre cele două organe de simţ, firişoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor şi miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepţie a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi.
4. (fam.; pl.) sursă de informaţii.
5. filială, unitate subalternă detaşată pe lângă un organism central.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axométrie)
1. determinare a poziţiei spaţiale a axei medii a undelor electrocardiografice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + astronomie)
1. ramură a astronomiei care studiază condiţiile apariţiei vieţii şi formele de viaţă primitive de pe alte planete cu ajutorul undelor radio ce parvin din diverse galaxii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brouillage)
1. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepţiei undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeaşi frecvenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cavitation)
1. (tehnologie) fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parţial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereţii conductei prin care circulă lichidul.
2. (hidraulică) formarea de bule de gaz și vapori într-un lichid supus depresiunii.
3. (fizică) formarea de cavități gazoase într-un lichid supus undelor ultrasonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. clydonographe)
1. aparat pentru determinarea polarităţii, amplitudinii şi formei undelor de supratensiune din instalaţiile electrice.