abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

abduce

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abducere)

1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.

abona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abonnér)

1. tr., refl. a(-și) face un abonament.
2. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva.

absent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absent, lat. absens)

1. care lipsește de undeva.
2. (fig.) distrat; preocupat.

accede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. accéder, lat. accedere)

1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.
2. a ajunge la ceva, undeva.
3. a fi de acord; a consimți.

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.