portunealtă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (port- + unealtă, cf. fr. porte-outil)

1. piesă sau dispozitiv care fixează unealta în vederea utilizării acesteia; portsculă.

abrazor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. abraziune, engl. abrasor)

1. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru așchiere.

acordor 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accordoir)

1. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale.

alezor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alésoir)

1. unealtă așchietoare pentru alezare.

aparat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)

1. sistem tehnic care servește pentru o operație tehnică, științifică etc.
2. instalație, unealtă pentru exerciții gimnastice.
3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeași funcție în organism; totalitatea organelor care îndeplinesc o funcție oarecare (de secreție, sexuală, vasculară).
4. totalitatea serviciilor unei instituții.
5. totalitatea procedeelor și mijloacelor într-o anumită muncă.
6. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia.
7. ~ științific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă științifică.
8. ~ critic = notele explicative care însoțesc un text, comentat de editor.

armă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arma)

1. unealtă, mașină care servește pentru atac sau apărare.
2. ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ~ele = a se preda; (fig.) a ceda.
3. (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon.
4. categorie de trupe din forțele armate corespunzând unei activități specializate.
5. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii.

banc 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banc)

1. postament, suport care susține o mașină-unealtă.
2. masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat.
3. instalație pentru încetarea puterii motoarelor.
4. scândură transversală la bărci, ca scaun pentru cei care trag la rame.