Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alun + -ească)
1. numele unui dans popular (de nuntă); melodia după care se execută acest dans.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. adnatus)
1. (bot.; despre organe) crescut pe un alt organ; atașat direct, părând să se unească.
2. (referitor la lamelele unei ciuperci) aderent.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. œcuméniste)
1. I. referitor la ecumenism, mișcare care urmărește să unească toate bisericile creștine.
2. care pledează pentru ecumenism.
3. II. adept al ecumenismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hésychasme)
1. curent mistic din sec. XIII, cu centrul pe Muntele Athos, potrivit căruia ţelul vieţii spirituale este să unească mintea cu inima, „lăcaşul lui Dumnezeu”, unire care se realizează „coborând”, prin intermediul respiraţiei, mintea în inimă.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. mégarique)
1. adj. școală ~ă = școală filozofică grecească întemeiată de Euclid din Megara, care căuta să unească etica idealistă a lui Socrate cu doctrina eleată asupra existenței imuabile, susținând că singura existență reală ar fi binele.
2. adj., s. m. (adept) al acestei școli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. panarabisme)
1. doctrină politică care preconiza să unească toate ţările arabe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. panasiatisme)
1. doctrină politică care își propune să reunească toate popoarele asiatice într-un singur organism pentru a le apăra împotriva amestecului străin.