Dictionar

cabală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabale, germ. Kabale)

1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație.
 

captație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. captation, lat. captatio)

1. captare.
2. uneltire cu scopul de a obține printr-un act juridic anumite foloase în dauna cuiva.
 

complot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. complot)

1. înțelegere secretă, uneltire a câtorva persoane sau organizații îndreptată împotriva unui demnitar, a unui stat etc.; conjurație; conspirație.
 

conspirație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. conspiration, lat. conspiratio)

1. acord secret între mai multe persoane pentru a răsturna puterea stabilită; complot.
2. uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva statului și autorităților publice, sau împotriva oricărei alte organizații.
3. (var.) (înv.) conspirațiune.
 

intrigă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intrigue)

1. uneltire care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru.
2. vrajbă.
3. parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul.
 

jonglerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jonglerie)

1. îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla.
2. figură, număr executat de un jongler (2).
3. (fig.) abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor.
4. (fig.) mașinație, uneltire, intrigă.