Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. bracket)
1. placă de metal folosită pentru ranforsarea unei piese sau pentru asamblarea barelor care se unesc într-un nod al unei grinzi; guseu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. club)
1. cerc pe lângă o întreprindere, o instituţie, un sindicat etc., unde se reunesc membrii săi în timpul liber pentru activităţi cultural-educative, sport etc.
2. (în ţările capitaliste) asociaţie (politică), cerc de persoane care se întrunesc regulat într-un anumit local; localul însuşi.
3. (mar.) vergă montată pe bompresul corăbiilor mari pentru a susţine marginea de întinsură a velelor triunghiulare numite focuri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. composite, lat. compositus)
1. alcătuit din elemente sau materiale diferite.
2. ordin ~ (şi s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică.
3. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confluent, lat. confluens)
1. (despre ape) care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu) mai mare.
2. (despre vase sangvine, organe) care se unesc.
3. (fig.) care tinde spre un ţel comun.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confluence, lat. confluentia)
1. loc unde se unesc două cursuri de apă sau limbile a doi gheţari.
2. (fig.) punct de întâlnire, contact.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conjugué)
2. nervi ~ţi = nervi care îndeplinesc aceeaşi funcţie; focare ~e = focarele unui sistem optic aşezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în altul şi invers; puncte ~e = oricare dintre punctele unui obiect şi punctul corespunzător de la imaginea obiectului obţinută cu ajutorul unui sistem optic; frunze ~e = frunze cu foliolele împerecheate; numere ~e = numere complexe care au părţile reale egale, iar părţile imaginare egale şi de semne contrare.