Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)
1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipeşte şi se uneşte prin concreştere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanţă care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agone)
1. linie care uneşte punctele de pe glob cu declinaţie magnetică zero.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. anallobar)
1. curbă care uneşte pe o hartă punctele cu aceeaşi variaţie pozitivă a presiunii atmosferice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothème)
1. segment de dreaptă care uneşte centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturi; înălţime a feţei laterale a unei piramide regulate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archiphonème)
1. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reuneşte în sine două sau mai multe foneme.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. axe, germ. Achse)
1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.
2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic.
3. ~ de rotaţie = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei şi prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafeţe faţă de care acestea prezintă anumite proprietăţi de simetrie.
4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii Pământului până la intersecţia cu sfera cerească.
5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia şi aliaţii lor.