Dictionar

lunic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. lunnik)

1. satelit artificial destinat să exploreze Luna.
 

răzbunic

Parte de vorbire:  s.m. (pop.)  
Etimologie: (răz- + bunic)

1. tatăl bunicului sau al bunicii în raport cu nepoții lui; străbunic.
 

unic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. unique, lat. unicus)

1. singur, într-un exemplar; numai unul.
2. excepțional, fără seamăn, incomparabil.
 

unic; solitar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT unicus
2. FR unique; solitaire
3. EN single; solitary
4. DE einzigartig; einzig; einsam, allein
5. RU уникaльный; единственный
6. HU egyetlen; páratlan, egyedülálló
 

unicamente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (it. unicamente)

1. într-un mod unic, mai presus de toate, de preferat tuturor; numai, exclusiv.
2. (var.) (înv.) unicăminte.
 

unicameral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. unicameral, fr. unicaméral)

1. (despre sisteme parlamentare) dintr-o singură adunare reprezentativă; care este constituit dintr-o singură cameră; monocameral.
 

acatafazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acataphasie)

1. așezare greșită a cuvintelor în vorbire.
2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideație și vorbire.
 

acatagrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acatagraphie)

1. tulburare a comunicării scrise constând în așezarea greșită a cuvintelor în scris.
 

actinomicete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinomycètes)

1. pl. grup de microorganisme unicelulare cu caractere intermediare între bacterii și ciuperci.
 

adresă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adresse)

1. indicație pe scrisori, colete etc. care conține numele și domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituție.
4. dexteritate, îndemânare.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei mașini electronice unde se înregistrează o informație.
 

adventice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adventice)

1. tunică externă, de țesut conjunctiv, care învelește arterele.
 

afrazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphrasie)

1. tulburare de comunicare verbală, dificultate de a construi fraze.