Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. lunnik)
1. satelit artificial destinat să exploreze Luna.
Parte de vorbire: s.m. (pop.)
Origine: (răz- + bunic)
1. tatăl bunicului sau al bunicii în raport cu nepoții lui; străbunic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. unique, lat. unicus)
1. singur, într-un exemplar; numai unul.
2. excepţional, fără seamăn, incomparabil.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE einzigartig; einzig; einsam, allein
5. RU уникaльный; единственный
6. HU egyetlen; páratlan, egyedülálló
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (it. unicamente)
1. într-un mod unic, mai presus de toate, de preferat tuturor; numai, exclusiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. unicameral, fr. unicaméral)
1. (despre sisteme parlamentare) dintr-o singură adunare reprezentativă; care este constituit dintr-o singură cameră; monocameral.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)
1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.
2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acatagraphie)
1. tulburare a comunicării scrise constând în aşezarea greşită a cuvintelor în scris.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinomycètes)
1. pl. grup de microorganisme unicelulare cu caractere intermediare între bacterii şi ciuperci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)
1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adventice)
1. tunică externă, de ţesut conjunctiv, care înveleşte arterele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphrasie)
1. tulburare de comunicare verbală, dificultate de a construi fraze.