Parte de vorbire: s.
Origine: (it. carbonaro)
1. membru al unei organizaţii revoluţionare secrete din Italia, care lupta pentru izbânda ideilor liberale, pentru eliberarea şi unificarea Italiei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. œcuménisme)
1. (religie) mișcare care vizează reunificarea tuturor bisericilor creștine; mişcare ecumenică.
2. (prin anal.) reconciliere, unire, unitate.
3. (prin ext.) dialog între mai multe religii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irénisme)
1. orientare teologică tinzând spre unificarea diferitelor confesiuni creştine, pe baza punctelor lor comune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (standardiza)
1. acţiunea de a standardiza; reglementare tehnică organizată a producţiei de piese, subansamble, utilaje etc. prin specificare, tipizare şi unificare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. unificateur)
1. care unifică, care contribuie la unificare.
2. care aduce sau readuce la unitate.