Rezultate secundare (Uniforma):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. blazer)
1. veston cu dungi colorate, purtat ca uniformă în unele colegii engleze, adesea cu un ecuson pe buzunarul de la piept.
2. jachetă sport de inspirație englezească din stofă, catifea etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Deferent)
1. (astron.) cerc mare pe care se deplasează centrul epiciclului planetelor aflate într-o mişcare uniformă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. distributeur)
1. s. m. f. cel care distribuie (mărfuri, alimente, materiale etc.).
2. s. n. aparat, dispozitiv aplicat la o maşină pentru a asigura distribuirea forţei motrice, împrăştierea uniformă a unor seminţe etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écusson)
1. mică bucată de stofă sau de mătase cusută pe o uniformă militară indicând arma, unitatea etc.
2. mică piesă de plastic, de metal sau țesătură, purtată ca legitimație la locul de muncă, la congrese etc.
4. placă de metal sau alt material în formă de scut, care poartă anumite însemne.
5. loc încadrat de decorații și ornamente pe care se sculptează piese heraldice sau inscripții.
Parte de vorbire: s.
Origine: (egaliza)
2. nivelare a unui teren, a unui drum, a unei construcţii etc.
3. repartizare uniformă a coloranţilor în materialele textile cu ajutorul generalizatorilor (II, 2).
4. operaţia de uniformizare a ţesăturilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aiguillete)
1. şnur textil folosit ca ornament la uniforma militară.