Rezultate principale (Uniformiza.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. uniformiser)
1. a da un caracter uniform, a face uniform.
Rezultate secundare (Uniformiza.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. uniformisateur)
1. care uniformizează; care face uniform, asemănător, care șterge diferențele.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. aplatir)
1. tr., refl. a (se) face plat; a (se) turti (prin presare).
2. (fig.) a (se) uniformiza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (egaliza)
2. nivelare a unui teren, a unui drum, a unei construcţii etc.
3. repartizare uniformă a coloranţilor în materialele textile cu ajutorul generalizatorilor (II, 2).
4. operaţia de uniformizare a ţesăturilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. homogénéiser)
1. a face omogen; (p. est.) a egaliza, a uniformiza.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. standardiser)
1. a stabili şi a aplica un standard.
2. (fig.) a uniformiza.
3. a menţine nivelul calitativ la o cotă înaltă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. surfacer)
1. a acoperi cu un strat superficial o piesă, o construcţie.
2. a uniformiza suprafaţa îmbrăcămintei rutiere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volant)
1. roată grea care serveşte la uniformizarea şi regularizarea mersului unei maşini.
2. (text.) piesă complexă din mecanismul unei maşini bătătoare, care printr-o învârtire rapidă scarmănă bumbacul presat la valţul de alimentare.