Dictionar

Rezultate principale (Uniformiza.):

Uniformiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. uniformiser)

1. a da un caracter uniform, a face uniform.


Rezultate secundare (Uniformiza.):

Uniformizator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. uniformisateur)

1. care uniformizează; care face uniform, asemănător, care șterge diferențele.

2. (antonim) diversificator.


Aplatiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. aplatir)

1. tr., refl. a (se) face plat; a (se) turti (prin presare).

2. (fig.) a (se) uniformiza.


Egalizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (egaliza)

1. acţiunea de a egaliza.

2. nivelare a unui teren, a unui drum, a unei construcţii etc.

3. repartizare uniformă a coloranţilor în materialele textile cu ajutorul generalizatorilor (II, 2).

4. operaţia de uniformizare a ţesăturilor.


Omogeniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. homogénéiser)

1. a face omogen; (p. est.) a egaliza, a uniformiza.


Standardiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. standardiser)

1. a stabili şi a aplica un standard.

2. (fig.) a uniformiza.

3. a menţine nivelul calitativ la o cotă înaltă.


Suprafaţa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. surfacer)

1. a acoperi cu un strat superficial o piesă, o construcţie.

2. a uniformiza suprafaţa îmbrăcămintei rutiere.


Volant 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volant)

1. roată grea care serveşte la uniformizarea şi regularizarea mersului unei maşini.

2. (text.) piesă complexă din mecanismul unei maşini bătătoare, care printr-o învârtire rapidă scarmănă bumbacul presat la valţul de alimentare.