canal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canal, lat. canalis)

1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigației, irigării unei regiuni etc.
2. braț de mare între două țărmuri apropiate.
3. arteră de circulație pe apă.
4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.
5. formație anatomică tubulară.
6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conține măduva spinării.
7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).
9. cale de acces a informațiilor într-un sistem electronic de calcul.

capitulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitulation)

1. convenție internațională unilaterală, care asigură pentru cetățenii unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat.

cofoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cophose)

1. termen medical care desemnează o surditate totală; poate fi unilaterală (atacând doar o ureche) sau bilaterală (atacând ambele urechi); anacuzie.

geotrofie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géotrophie)

1. creștere unilaterală și inegală a unui organism vegetal datorită poziției luate sub influența gravitației.

hiponimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyponymie)

1. raport de includere unilaterală care există între două unități lexicale.

inamiciție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după it. inimicizia)

1. sentiment sau atitudine de aversiune, ostilitate reciprocă sau chiar unilaterală; sentiment sau atitudine ostilă față de cineva; inimiciție.
2. (antonime) amiciție, prietenie.