Dictionar

heterogen; neunitar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT heterogeneus; heterogenus
2. FR hétérogène; de nature différente
3. EN heterogeneous; different
4. DE ungleichartig; heterogen
5. RU rетероrенный
6. HU heterogén, különféle, különnemű
 

homogen; unitar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT homogenus
2. FR homogène
3. EN homogenous
4. DE homogen; gleichartig; gleich
5. RU rомоrенный
6. HU homogén, egyféle; egynemű
 

unitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. unitaire)

1. care formează un singur tot; omogen.
2. (mat.) vector ~ = versor.
 

unitărășesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (înv., Transilv.)  
Etimologie: (unitareș + -esc)

1. care ține de unitarism; unitarian.
2. care se referă la unitarism; unitarian.
 

unitarian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. unitarien)

1. I. care ține de unitarism; care se referă la unitarism; (înv.) unitărășesc.
2. confesiune ~ă = confesiune creștină bazată pe unitarianism.
3. II. adept al unitarismului; unitarist.
4. credincios care neagă dogma Treimii, recunoscând doar o singură persoană în Dumnezeu.
 

unitarianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. unitarisme)

1. doctrină creştină reformată apărută în sec. XVI în diferite ţări europene, care nu recunoaşte decât o singură persoană în Dumnezeu; unitarism.
 

agregat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de maşini care lucrează în acelaşi timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriş, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale.
 

alergic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. allergique)

1. I. legat de alergie; cauzat de alergie, caracterizat prin alergie.
2. (med.) se spune despre o persoană al cărei sistem imunitar reacționează (destul de) puternic la prezența unui corp străin.
3. (fig., fam.) care manifestă o incompatibilitate sau un sentiment de antipatie pentru ceva sau cineva.
4. II. persoană care manifestă o alergie.
5. (antonime) analergic, antialergic, hipoalergenic.
 

ansamblu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ensemble)

1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate.
2. colectiv artistic al unui teatru.
3. grup de muzicieni care cântă împreună; formaţie.
4. piesă muzicală pentru o astfel de formaţie.
 

antrepriză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entreprise)

1. sistem de executare a lucrărilor de construcţii-montaj, în care preţurile unitare pe care beneficiarul urmează să le plătească constructorului se stabilesc prin deviz întocmit dinainte.
2. întreprindere care execută lucrări de antrepriză (1).
 

autoantigen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. auto-antigène)

1. antigen constitutiv al celulelor care induce producerea de autoanticorpi.
2. antigen propriu organismului, care stimulează sistemul imunitar, și poate provoca boli autoimune.
 

biotop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biotope)

1. (biol.) mediu de viaţă limitat, care prezintă condiţii unitare; habitat (1).