Parte de vorbire: adj. (înv., Transilv.)
Origine: (unitareș + -esc)
1. care ține de unitarism; unitarian.
2. care se referă la unitarism; unitarian.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cénobitisme)
1. stare de cenobit; viață de cenobit.
2. formă de viață monahală comunitară.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. immunodépresseur)
1. (medicament) care suprimă sau reduce reacțiile imunologice specifice din organism; imunodepresiv.
2. (produs) care slăbește apărarea imunitară; imunodepresiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. homogène)
1. cu o structură unitară; de aceeaşi natură; nediferenţiat.
2. (mat.; despre funcţii cu mai multe variabile) ale cărei valori rămân proporţionale pentru variabile proporţionale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pas)
1. distanță care separă două spire consecutive ale unei elice sau două filete ale unui șurub, măsurată paralel cu axa de rotație.
2. ~ de dințare = distanța cuprinsă între planurile mediane a doi dinți consecutivi ai unui pinion sau ai unei roți dințate.
3. (inform.) operație unitară într-o rutină de calculator sau suboperație în executarea unei instrucțiuni.
4. (mar.) document personal cu valabilitate temporară dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare.
5. ~ genetic = distanță creată între un părinte și unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. système, lat. systema, germ. System)
1. ansamblu de elemente aflate într-o relație structurală, de interdependență și interacțiune reciprocă, formând un tot organizat.
2. (anat.) grupare morfologică și funcțională unitară de organe sau de structuri.
3. (biol.) ansamblu de elemente aflate în interacțiune.
4. (geol.) succesiune de straturi care corespunde aceleiași perioade.
5. ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificări.
6. ~ solar = ansamblu de corpuri cerești în care intră Soarele, planetele cu sateliții lor (masă atomică, număr de ordine); ~ de ecuații = grup de mai multe ecuații cu aceleași necunoscute; ~ tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel puțin în parte, din corpuri solide, folosit în tehnică; ~ de unități = ansamblu de unități de măsură dintr-un număr restrâns de unități fundamentale; ~ audio = combină muzicală.
7. mod de organizare a unui proces, a unei operații, activități etc.; metodă de lucru, fel de a lucra.
8. ~ informațional = ansamblu de procedee și mijloace de adunare, prelucrare și transmitere a informației necesare procesului de conducere a întreprinderilor etc.; ~ul științelor = totalitate a disciplinelor științifice, ansamblul cunoștințelor teoretice ale oamenilor într-o anumită etapă istorică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. typologie)
1. studiu științific al trăsăturilor tipice ori al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor oameni, animale, obiecte sau fenomene.
2. clasificare a tipurilor literare.
3. ramură a pshihologiei care studiază trăsăturile psihice ale diferitelor tipuri de oameni.
4. studiu științific al structurii unui idiom sau grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară.