Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acatalectique)
1. (despre versuri antice) cu unităţile metrice complete.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. congrégationaliste)
1. I. referitor la congregaționalism, sistem ecleziastic protestant în care comunitățile religioase locale au o mare autonomie.
2. II. adept al congregaţionalismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cursus, fr. cours)
1. preţ variabil, stabilit la bursă, cu care se cumpără şi se vând valutele şi hârtiile de valoare.
2. preţ al unităţii monetare dintr-o ţară, exprimat în unităţile băneşti ale altei ţări.
3. în ~ul = pe perioada; a da ~ unei cereri = a rezolva o cerere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décimation, lat. decimatio)
1. (istorie militară) faptul de a decima, de a ucide un soldat din zece, prin tragere la sorți, în unitățile care au refuzat lupta; decimare, decimat.
2. (prin ext.) acțiunea de ucidere în masă; decimare, decimat.
3. strângere a decimei; (înv., pop.) decimărit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dimension, lat. dimensio)
1. întindere care poate fi măsurată.
2. număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată şi unităţile fundamentale din care derivă.
3. mărime, întindere, proporţie.
4. a patra ~ = ceva imposibil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. disperser)
1. tr., refl. a (se) împrăştia, a (se) răspândi.
2. (chim.) a realiza o dispersie, a se afla în stare de dispersie.
3. tr. a împrăştia organizat populaţia, instituţiile etc. în timp de război, pentru a nu constitui obiective vizibile.
4. a dispune unităţile militare pe subunităţi în raioane la distanţe mari, pentru a reduce posibilităţile inamicului de a le nimici.