Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cosmopolitisme, rus. kosmopolitizm)
1. concepţie din epoca de criză a sclavagismului grec şi roman care promova ideea „cetăţeniei universale”.
2. concepţie care propagă indiferenţa faţă de patrie, neîncrederea în capacităţile creatoare ale propriului popor, dispreţul faţă de valorile culturii materiale şi spirituale ale propriei naţiuni, faţă de limba şi tradiţiile naţionale progresiste.