univoc,

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. univoque, lat. univocus)

1. (despre cuvinte, expresii) care are un singur sens sau păstrează același sens în orice context.
2. rimă ~ă = rimă care constă din repetarea aceluiași cuvânt.
3. (mat.; despre elementele unei mulțimi) care corespunde unui singur element din altă mulțime.

univocitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. univocité)

1. caracterul a ceea ce este univoc.

amfibologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphibologique)

1. care include o amfibologie, un dublu sens; ambiguu; obscur.
2. (antonime) inechivoc, neechivoc, univoc.

bijecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bijection)

1. (matematică) funcție între elementele a două mulțimi, unde fiecare element din prima mulțime se regăsește într-o relație de corespondență cu un singur element din cea de-a doua; funcție care este atât injectivă cât și surjectivă; funcție bijectivă, corespondență biunivocă.

biunivoc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biunivoque)

1. care are corespondență unică în ambele sensuri.
2. (mat., log.) corespondență ~ă = corespondență între elementele a două mulțimi, astfel încât fiecare element al uneia corespunde univoc unui element din cealaltă.

corelație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corrélation, lat. correlatio)

1. relație reciprocă între lucruri sau fenomene; interdependență.
2. relație de reciprocitate între cuvinte sau unități sintactice, în cadrul propoziției sau frazei.
3. raport de excludere între termeni care contractează aceeași relație în mod alternativ.
4. (mat.) transformare biunivocă prin care unui punct îi corespunde un plan, și reciproc, deci unei drepte, o dreaptă.
5. coeficient de ~ = mărime măsurând relația de similitudine între doi factori.

desmodrom, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. desmodrome)

1. (despre mecanisme) la care legăturile dintre elemente asigură o mișcare univoc determinată a oricărui element condus.

homomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. homomorphisme)

1. (mat.) corespondență univocă între două mulțimi cu aceeași structură algebrică.