Dictionar

Bijecție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bijection)

1. (matematică) funcție între elementele a două mulțimi, unde fiecare element din prima mulțime se regăsește într-o relație de corespondență cu un singur element din cea de-a doua; funcție care este atât injectivă cât și surjectivă; funcție bijectivă, corespondență biunivocă.


Corelaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corrélation, lat. correlatio)

1. relaţie reciprocă între lucruri sau fenomene; interdependenţă.

2. relaţie de reciprocitate între cuvinte sau unităţi sintactice, în cadrul propoziţiei sau frazei.

3. raport de excludere între termeni care contractează aceeaşi relaţie în mod alternativ.

4. (mat.) transformare biunivocă prin care unui punct îi corespunde un plan, şi reciproc, deci unei drepte, o dreaptă.

5. coeficient de ~ = mărime măsurând relaţia de similitudine între doi factori.


Homomorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homomorphisme)

1. (mat.) corespondenţă univocă între două mulţimi cu aceeaşi structură algebrică.


Involuţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. involution, lat. involutio)

1. transformare regresivă a unui țesut, organ sau organism.

2. revenire a unui organ la starea normală, după o dezvoltare anormală în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale.

3. (mat.) transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși.

4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate.

5. ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului.


Izomorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isomorphisme)

1. identitate de formă, de structură.

2. proprietate a unor substanţe cu compoziţie chimică analoagă de a cristaliza în aceleaşi forme cristaline; izomorfie.

3. (mat.) corespondenţă biunivocă între elementele a două mulţimi cu aceeaşi structură.


Omografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homographie)

1. faptul, însuşirea de a fi omograf; situaţie în care se află două cuvinte omografe.

2. (mat.) corespondenţă biunivocă a mulţimii numerelor reale sau complexe, exprimată în formă de raport a două polinoame de gradul întâi; transfomare omografică.